Saturday, July 25, 2015

Întrebare


Știu că exista o întrebare.
Dar nu mi-o aduc aminte.
Știu doar că mi-ai răspuns.
Ce să fac însă cu răspunsul în lipsa întrebării?

Sunday, December 7, 2014

Coup de grâce

Dalila însă i-a zis: Cum de poţi tu spune: „Te iubesc”, când inima ta nu este cu mine? Iată, de trei ori m-ai amăgit şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare”.
Şi fiindcă ea tot stăruia şi-l necăjea cu vorbele sale în fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte.
Şi atunci i-a descoperit el toată inima sa şi i-a zis: „Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea şi eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi oameni”.
Văzând Dalila că el i-a descoperit toată inima sa, a trimis de au chemat pe fruntaşii Filistenilor, zicându-le: „Veniţi acum, că el mi-a descoperit toată inima sa!” şi au venit la ea fruntaşii Filistenilor şi au adus argintul cu ei.
Apoi Dalila l-a adormit pe genunchii săi şi a chemat un om şi i-a poruncit să tundă cele şapte şuviţe ale capului lui. Atunci el a început a slăbi şi s-a depărtat de el puterea lui...


Sunday, November 2, 2014

2 noiembrie 2014

Ce întâmplare să traduc astăzi chiar acest pasaj:




„În secolul al IX-lea, încă nu se obișnuia ca pontiful să fie ales în beznele secrete ale vreunui conciliu bisericesc; atunci nu existau nici conclave, nici cardinali care se votau singuri, închiși în chilii întunecate până când foamea îi împingea să-și reconcilieze pretențiile, ci pontifii erau aleși de tot poporul în piața publică, la amiază, în timp ce vinul – adesea, și sângele – curgea din belșug, iar partidele se luptau între ele cu toiege și pietre mai degrabă decât prin intrigi. Papii reprezentau pe-atunci poporul, precum primarii la vechii romani, așadar poporului îi revenea în cea mai mare parte alegerea reprezentantului său. Voturile erau cumpărate fățiș în schimbul promisiunilor, al aurului, al vinului sau al femeilor, care străbăteau piața cu centurile desfăcute, răsplătind voturile prin săruturi.
Moartea papei constituia, așadar, un adevărat motiv de bucurie pentru supușii săi, care, precum națiile constituționale din ziua de azi, un singur bun aveau: votul; acesta le oferea la fiecare nouă alegere până și hamalilor onoarea de a strânge mâna vreunui principe înveșmântat în aur, de a bea nectar de Falern din cupe de aur și de a se bucura de sânii înmiresmați ai concubinelor. Potrivit Sfântului Prudentius, există în Infern zile în care focul veșnic se stinge, iar chinurile celor condamnați sunt întrerupte. Tot așa, pe pământ, erau și sunt încă pentru popor zilele alegerilor, singurele în care oamenilor li se aduce aminte că sclavul și stăpânul, cupa din lut și aceea din porfir sunt lucruri înrudite, făcute din același lut și de același olar.”

Papesa Ioana, Emmanouil Roidis (1836-1904)